O personalitate profundă, o fire creativă și o profesionistă desăvârșită. Este vorba de Ana Popenco, femeia a cărei putere se află în cuvânt și a cărei pasiune a dus-o în lumea jurnalismului, dar și autoarea сărții „Istoria rochiilor uitate”.
Cine este femeia Ana Popenco?
Sunt o femeie care-și dorește în gradina casei un copac de cacao, maluri de râu lângă casă, perdele proaspete care vor acoperi oricând orizontul casei cu amurguri de care am nevoie atunci când scriu. Oh, amurguri violete…
Sunt o femeie care simte nevoia să citească în fiecare zi. Nu am trăit nimic mai profund decât acele relații cu oamenii pe care îi întâlnesc în cărți. Ei povestesc sincer, mai sincer decât noi. Eu citesc trăind și în lumea cea din cărți. Trebuie să afirm că nu-mi plac interviuri cu citate în ele, dar Voltaire a potrivit cel mai bine cuvintele când a spus: “Să citim și să dansăm; aceste două distracții nu vor face niciodată rău lumii”.
De ce ai ales meseria de jurnalist și ce înseamnă să fii jurnalist în Republica Moldova?
Nu știu, probabil, în acea zi de vară Jupiter s-a întâlnit cu Saturn și cerul a influențat decizia mea. Alegeam între meseria de avocat și jurnalist. Îmi doream să devin avocat, am avut ocazii să fiu prezentă și la câteva procese de judecată. Dar am ales altceva.
Întotdeauna stăm în fața unei alegeri. Profund, neașteptat sau grațios. Nu contează cum alegi, contează ce alegi. Consider că foarte neașteptat am ales o meserie în care nu e ușor să fii profund, dar care atât de grațios îți oferă posibilitatea să asculți adevăruri sau neadevăruri.
De unde ideea cărții “Istoria rochiilor uitate”? Unde poate fi găsită această carte?
Ideea cărții se datorează unui progres aproape demodat în zilele noastre: comunicare. S-a întâmplat să discut la o cafea cu oameni dragi mie despre cum altfel aș putea povesti iubirile femeilor. Nu știam că poveștile femeilor despre care scriu pot îmbrăca rochii uitate în garderobele noastre. Anume așa a dorit Universul să-mi transmită această idee. Prin comunicare cu oamenii dragi.
Cartea la care am muncit alături de fotografele Natalia Mitereva și Olga Zibalo își așteaptă cititorii în saloanele molDeco. Stela Moldovanu, directorul salonului, este îngerul păzitor al acestui proiect. Toate s-au așezat frumos datorită ei.
Care ar fi proporția viață personală (familie) – profesie? Cum reușești să le îmbini?
Nu există proporții “logice” pe care să le poți vedea cu ochiul liber. Toți reușim să le îmbinăm. Mai bine, mai puțin bine, mai înclinat spre familie, mai înclinat spre meserie, dar reușim. Nu cred că astăzi am putea impresiona cu ceva dacă am alege doar o singură cale.
În ultimul interviu cu Anatol Durbală pentru revista Vipmagazin am reușit să aud adevăruri despre tot ce implică viața. El afirmă: „Trebuie neapărat să cedezi o parte din libertatea ta, mai simplu spus – să faci un compromis în primul rând cu tine însuţi. Natura, dimensiunile şi termenul de valabilitate ale acestui compromis sunt, după părerea mea, determinante în viaţa de familie. Dacă faci un compromis prea mare, încetezi să mai exişti în calitate de caracter şi ajungi să fii neglijat de partenerul tău de viaţă; dacă e prea mic, rişti să trăieşti singur în preajma cuiva”.
Cel mai frumos lucru în toată această poveste cu proporțiile este iubirea. Punct.
Care este motivația supremă în tot ceea ce faceți?
Un blond senin care a dorit să apară pe lume în octombrie 2009. Din acea zi am soarele meu.
Care a fost cel mai dificil moment de până acum, în plan profesional, dar și personal? Cum l-ai depășit?
Tocmai din acest motiv mi-i dor de televiziune. Astfel de întrebări le formulam în prezența celui care răspunde. Regiunea spre care se focusează camera sunt ochii și liniștea. Un singur prim-plan și răspunsul e altul. Nu pot să identific cele mai dificile momente. Ele s-au manifestat, au transformat lumea mea, au stabilit alte valori, au aruncat multe hârtii albe pe masa mea. Au fost.
Care este cea mai mare realizare de până acum, în plan profesional, dar și personal?
Cea mai mare realizare este Matei. Un dor continuu atunci când nu este lângă mine, un sens ascuns în palmele mele cu care desenez inimi în fiecare dimineață și pe care el le prinde prin geamul autobusului care îl duce la școală. Un ritm energic care face zilele fericite atunci când își spune poveștile. El adoră să-și povesteacă zilele în cuvinte și fraze destul de haioase și filosofice, de altfel. “Mama, inima nu bate. Privește, eu singur bat inima. Sau…ea mă bate”.
Ce personalitatea te-a influențat în vreun fel în viață și carieră?
Oamenii pe care nu am reușit să-i cunosc marchează viața mea până în prezent. Dorul ăsta nebun și sângeros care ar putea mișca și trenul din loc. Nu am reușit să vorbesc la telefonul fix cu Aureliu Busuioc. A trebuit să fac acest lucru în ziua în care Angela Brașoveanu mi-a dictat numărul lui de telefon, dar să nu amân. Nu am reușit să-i aduc lalele și trandafiri Mariei Bieșu, chiar dacă cu ea am reușit să vorbesc la telefonul fix. Era ianuarie, asteptam martie. “ Doar să se încălzească puțin, să scot hainele astea groase de pe mine și ne vedem”, a spus ea. Țin minte aceste fraze deja obosite pe care le-a spus în acea zi. Mai port în mine un dor minunat. Aș fi dorit să cunosc femeia Doina Aldea Teodorovici. Privirea ei din pozele alea vechi ascunde mult rafinament și adevăr. Doruri.
Fiecare interviu realizat mă face să văd lumea altfel. De parcă îți anulezi viața și principiile tale în timpul interviului și asculți altele cu multă admirație și respect, și atunci când lucrurile celui care vorbește coincid cu ale tale, neapărat încerci să-i confirmi invitatului că aveți ceva în comun.
După părerea ta, care este rolul femeii în societatea zilelor noastre?
Să gândească mult și să fie fericită. În viață, în casă, în toate odăile din casă. Să fie fericită oricând și oriunde. Femeile fericite au ochii sinceri.
Care ar fi cele trei secrete ale unei femei lider?
O femeie lider are în primul rând calități native de lider. Doar unele femei încearcă să-și dedice viața acestei meserii. Femeia lider este o meserie. În mod sigur o meserie. Restul femeilor măsoară altfel prioritățile, aparent asemănătoare cu cele ale femeii lider, dar mai puțin convingătoare câteodată, fiindcă prioritățile oamenilor nu coincid. E firesc să fie așa. Nu putem schița aceleași priorități. Republica Moldova are grijă de câteva femei care “progreseasă nativ”. Așa numesc eu femeile lider din țara noastră. Ele muncesc oricând, altfel.
Ce sfaturi le-ai da femeilor care și-ar dori să se dezvolte profesional, dar nu au suficient curaj și încredere în forțele proprii?
Să găsească un echilibru personal, după, cu mult avânt și atitudine, să pornească spre realizările pe care și le dorește. Să observe momentele care o fac să se simtă deosebită. Anume acolo se ascund cele mai sincere realizări. Să nu înceteze să muncească, să se inspire din tot ce face, dar cel mai importat, să adune oameni adevărați în preajma ei, în casa ei, oameni, care la fel, își doresc vieți calde și colorate. Oamenii de lângă noi își lasă o amprentă unică în viața noastră. Uneori se întâmplă să fim înconjurați de oameni adevărați, dar nu imediat simțim acest lucru. Cu alte cuvinte, e un talent și ăsta.
Care sunt planurile tale de viitor?
Planurile mele spun tăcere. E bine să reacționezi cumsecade la asta și să nu afirmi planuri în fața oamenilor. Le las mai întâi să-și contureze existența în mintea mea, după le ajut să se întâmple, apoi afirm că ceea ce am realizat a fost un plan la care am muncit un an sau doi. Voila.
Sursa: http://www.realitatea.md
Foto: Vadim Jantîc, Serghei Mușuc, Natalia Mitereva, Olga Zibalo, Pavel Brighidin, Florin Tăbîrță
NOTĂ! Acest material este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia Programului.